Colicile intestinale

Plânsul unui bebeluş, mai ales al celui nou născut, provoacă întodeauna nelinişte părinţilor. Cu timpul părinţii vor învăţa că în felul acesta el comunică cu ei şi îşi exprimă nevoile. Câteodată plânsul este un semn al durerii, al disconfortului, şi asta este ceea ce el doreşte să înţelegem. Noi trebuie să învăţăm să detectăm acest lucru şi să ne ajutăm bebeluşul. Colicile intestinale reprezintă cea mai frecventă cauză a durerii. Durerea provocată de colicile intestinale este violentă la început, de obicei după amiaza şi seara când bebeluşul începe să plângă tare şi constant, sau chiar se umflă de plans, iar pentru părinţi este greu să-l liniştească ţinându-l în braţe. În timpul unui asemenea atac, se poate observa că bebeluşul îşi încleştează pumnii, îşi întinde şi loveşte cu picioruşele iar stomacul este tare şi umflat. Uşurarea survine imediat după eliberarea gazelor sau după ce bebeluşul are scaun. Atacurile provocate de colicile intestinale de obicei au loc în acelaşi moment al zilei şi durează începând cu câteva săptămâni până la câteva luni (de obicei cedeazǎ înainte de a 6-a lună). Următorii factori se consideră a fi cei responsabili cu instalarea colicilor intestinali: slaba dezvoltare a sistemului digestiv, hipersensibilitate la stimuli interni şi externi, erori dietetice ale mamei care alăptează şi adesea motivul pare a fi o combinaţie a tuturor factorilor enumeraţi. Adesea ne întrebăm dacă ceea ce se întâmplă cu bebeluşul nostru este ceva normal sau el chiar trebuie consultat de un medic. Pentru a răspunde la această întrebare, este recomandat să ne notăm observaţiile sistematic, să ne notăm într-un carneţel răspunsurile la următoarele întrebări: cât de des au loc aceste atacuri ?, la ce oră din zi ?, cât durează? şi dacă putem să liniştim bebeluşul prin metode casnice. Răspunzând la aceste întrebări, putem clasifica bebeluşii în 3 grupe:

• Prima grupă – bebeluşii care „au un plânset tǎcut” sunt aceia la care simtomele de nelinişte, agitaţie durează mai puţin de 3 ore pe zi şi se petrec mai rar de 3 ori pe săptămână.
• A doua grupă – bebeluşii care „fac gǎlǎgie”, au atacuri în care plâng mai mult de 3 ori pe săptămână şi durează mai mult de 3 ore.
• A treia grupă – bebeluşii care scot un sunet ascuţit, strident, cei ce plâng aproape tot timpul şi durează mai mult de 3 săptămâni.

Tratamentul bebeluşilor depinde de gradul de intensitate al colicilor. Printre metodele de tratament se regăsesc următoarele: metode dietetice, metode de comportament, preparate homeopate şi, în ultimă instanţă, produse farmacologice. Tratamentul dietetic corespunzător necesită analizarea dietei mamei care alăptează (fără cofeină, fără alune, fără mirodenii iuţi, fără alimente ce produc balonarea) şi analizarea felului în care se produce alăptatul (se ia în considerare poziţia bebeluşului, forma sfârcului, lungimea procesului de alăptare şi pauzele dintre alăptări). Datorită faptului că colicii intestinali sunt cauzaţi de lipsa lactazei sau de intoleranţa la proteinele din laptele de vacă, este de dorit să se ia în considerare excluderea acestor proteine din dieta mamei care alăptează şi administrarea unui amestec cu compuşi cu aceiaşi valoare, conţinând hidrolizaţi ai caseinei sau proteine de zer. Metodele comportamentale sunt bine cunoscute, constând în metode de calmare a bebeluşului prin luarea în braţe, aplicarea de comprese calde pe stomacul bebeluşului sau masarea stomacului. Câteodată aşezarea bebeluşului pe burtică pe o suprafaţǎ durǎ ajută la eliberarea gazelor, oferind mai mult confort bebeluşului. Preparatele din plante sunt de numeroase feluri, conţinând chimen sau mentă cu efect relaxant. La farmacie sunt disponibile preparate care facilitează eliberarea gazelor, cum ar fi Espumisan, Infacol etc. Ceaiurile ar trebui folosite dupǎ instrucţiunile medicului sau farmacistului. Ceea ce este caracteristic este faptul că la prima şi a doua grupă de bebeluşi simtomele se reduc sau se elimină atunci când bebeluşul este plimbat sau legănat, sau când suge la sân sau cu biberonul, însă aceste acţiuni nu modifică cu nimic starea bebeluşilor din cea de-a 3-a grupă. Pentru bebeluşii ce se încadrează în această a 3-a grupă consultul medical este recomandat pentru oferirea tratamentului farmaceutic.

Pentru a nu risca apariţia altor complicaţii este recomandată consultarea medicului. Printre complicaţiile serioase care pot apărea în urma plânsului continuu al bebeluşului se numără: otita, apariţia herniei, infecţii ale sistemului urinar sau hipersensibilitate la hrană.